Mesajul unuia dintre cei pe care moartea l-a ocolit pe 30octombrie:
”Tina a murit
aseară, în incendiul din clubul ăla nenorocit. Prietenul ei, cu care a fost la
concert, n-a pățit nimic. Deși nu o mai văzusem de mai bine de 7 ani, am luat
întâmplarea foarte personal, pentru că am fost îndrăgostit de Tina. E drept că
nu pentru mult timp, dar, odată ce-ai iubit pe cineva fie și un pic, o faci
pentru toată viața. Așa că atunci când am aflat, acum câteva ore, am înjurat
printre dinți providența, după care m-am îmbătat și am plâns, de tristețe și
parcă chiar mai mult de neputință.
”Cu certitudine, cuvintele se numara printre cele mai puternice droguri inventate de omenire.” Rudyard Kipling
duminică, 1 noiembrie 2015
Zile de doliu
M-am abținut cu greu să comentez evenimentul tragic de ieri, cu toate că facebook-ul era plin de comentarii și știri, iar pauzele de publicitate de la tv erau invadate de informații de ultimă oră despre incendiul din clubul Colectiv din București. Fără îndoială este un moment cumplit din istoria Bucureștiului. Și nu poate să te lase indiferent. 28 de morți și peste 180 de răniți. Catastrofal. Nu știu cine e de vină, și nici nu vreau să judec pe nimeni. Dumnezeu să judece.
Mă gîndeam la părinții ai căror copii ai mers să asculte niște muzică într-un club și nu s-au mai întors.
Mă gîndeam la prietenii victimelor care după minute în șir în care sunau și nu le răspundea nimeni, sperau din răsputeri să vadă ”seen” la mesajul trimis pe facebook.
Mă gîndeam la cei care au scăpat nevătămați din acel incendiu cum se uită la prietenii lor cum sunt băgați în pungi de plastic de către cei cu veste fosforescente.
Mă gîndeam la părinții ai căror copii ai mers să asculte niște muzică într-un club și nu s-au mai întors.
Mă gîndeam la prietenii victimelor care după minute în șir în care sunau și nu le răspundea nimeni, sperau din răsputeri să vadă ”seen” la mesajul trimis pe facebook.
Mă gîndeam la cei care au scăpat nevătămați din acel incendiu cum se uită la prietenii lor cum sunt băgați în pungi de plastic de către cei cu veste fosforescente.
vineri, 30 octombrie 2015
Pantofii de azi și de ieri
Pantofii cu toc
sunt considerați unul dintre cele mai alegante accesorii la care poate apela o
femeie. Chiar dacă nu de puține ori se plîng de dificultatea de a le purta,
femeilor le sclipesc ochii cînd văd o pereche de pantofi în vitrina unui
magazin. Tocurile se asociază strict cu femeile, însă istoria ne arată că
lucrurile nu au stat tot timpul așa. Asta deoarece primii purtători de pantofi
cu toc a fost bărbații.
Undeva prin secolul IX, războinicii persani au
conceput un model de pantof cu toc pentru echitație, în scopul de a împiedica
alunecarea piciorului călăreţului în scara de şa. Când soldatul se ridica în
picioare pe scară, tocul îl ajuta să își mențină postura astfel încât să poată
să tragă cu arcul mai eficient.
6 secole mai
tîrziu, Europa fusese curpinsă de un val de interes privind toate lucrurile de
origine persană, așa că pantofii în stil persan au fost adoptați cu mult
entuziasm de aristocrația occidentală. Încălțările au devenit un simbol al
statutului social. Unul dintre cei mai pasionați colecționari de pantofi a fost
regele Louis XIV al Franței. Cu o înălțime de numai 1,60 m, regele și-a ajustat
statura cu încă 10 cm cu ajutorul pantofilor cu toc, adesea decorați cu scene
din bătălii importante. Tocul și talpa
erau întotdeauna roșii.
Peleș-castelul de poveste al României
Castelul Peleș
este unul dintre cele mai importante monumente de cultură și centre
muzeografice din România. Aflîndu-mă prin împrejurimimile Sinaiei, nu am putut
să nu am în itinerariu și acest obiectiv istoric. Tocmai de aceea, vă invit să
facem o călătorie în timp și să descălecăm tocmai în secolul XIX.
De printre
copacii galben-verzui se ivește silueta elegantă a castelului de basm al
României, care pare o bijuterie în sine.
Este exact genul de palat pe care și-l închipuie orice copil la auzul unei povești
cu regi și regine. Curtea
castelului, cu fantana in mijlocul curtii, in cel mai curat stil renascentistne
surprinde plăcut. Curtea are un decor vesel, din plante si flori.
luni, 26 octombrie 2015
duminică, 25 octombrie 2015
joi, 22 octombrie 2015
Despre muzică. Bună și nu prea...
Carla's Dreams și Adrian Ursu au scos cîte o piesă. Ambii în aceiași zi, pe 19 octombrie. Acuma, chestia e un pic cam.... nu știu cum să-i zic. Rog din start fanii lui Adrian Ursu să nu se supere tare pe mine , iar dacă se găsesc dintre aceștia și printre prietenii sau cunoscuții mei, să nu o ia în nume de rău. Zic și eu ce am pe suflet, că doar de asta am blog,nu!)) Așa, cu asta ne-am lămurit.
Piesa lui CSD, v-am spus în altă postare ce cred despre ea. Dar o mai pun o dată, și dacă trebuie, o să o mai pun de cîte ori va fi nevoie. Și ca să nu fie discriminare (totală) vă pun mai jos și piesa lui Adrian Ursu. Acuma hai la ascultat și apoi mai vorbim.
Piesa lui CSD, v-am spus în altă postare ce cred despre ea. Dar o mai pun o dată, și dacă trebuie, o să o mai pun de cîte ori va fi nevoie. Și ca să nu fie discriminare (totală) vă pun mai jos și piesa lui Adrian Ursu. Acuma hai la ascultat și apoi mai vorbim.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

