Tu ce ai face?

Tu ce ai face dacă ai afla că unul din prietenii tăi este infectat cu HIV?
Ce ai face dacă cineva infectat cu HIV ți-ar cere o îmbrățișare?
Dacă tu nu ți-ai pus aceste întrebări pînă acum, altcineva a făcut-o. Și a făcut-o senzațional de bine. Un experiment social scoate la iveală calitatea omenească a mea, a ta, și a semenilor noștri.

Prostimea trebuie să rămînă proastă!

Astăzi, cei în mîinile cărora am încredințat conducerea țării noastre, au hotărît că noi, oamenii de rînd, nu trebuie să aflăm ce fac ei în Parlament, mai ales atunci cînd se fac audierile privind furtul din sistemul bancar.

Ei vor să afle mai multe, dacă nu au afla deja de mult, dar noi nu trebuie să aflăm. Nu trebuie să le aflăm toate măgăriile pe care le fac, escrocheriile și fărădelegile pe care le fac ca să ne ruineze pe noi și să îi îmbogățească pe ei înșiși.

Au invitat toată spuma celor ce dețin funcții înalte și importante în stat. I-au invitat pe cei implicați în furtul secolului ca să îi audieze doar ei, pentru că ședința a fost declarată...... secret de stat.

Țările cu drapele asemănătoare

Știați care sunt țările care au drapelul asemănător cu cel al României? Spre marea mea uimire, mai există nu unul ci două state, înafară de Republica Moldova, a căror drapel se aseamănă izbitor de mult cu tricolorul nostru și al României. Aceste țări sunt... Ciad și Andora!

În Articolul Constituției ce reglementează modul în care ar trebui să arate drapelul României scrie:„Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu”. Este articolul din Constituţie care reglementează clar modul în care trebuie să arate drapelul României.

Diferența între drapelul României o știm cu toții. Acum să vedem și celelalte drapele despre care v-am spus mai sus.

Trecutul Prezent: Jucăria Slinky

Generația anilor 60-90 nu au avut tablete, calculatoare și gadgeturi de ultimă generație. Farmecul copilăriei lor a constat în jucării simple și ingenioase. Una dintre acestea  este Slincky, sau echivalentul său în română –Jucăria primăverii. Ce-i drept, mulți dintre copii o cunosc drept Curcubeul. A fost una dintre cele mai de succes jucării  din toate timpurile recunoscute la nivel internațional. Istoria sa este una cît se poate de banală.

În 1943, inginerul naval  Richard James, făcea cercetări asupra unor dispozitive menite să stabilizeze navele.  A construit un obiect care avea sa devina o jucarie extrem de populară.

Este vorba despre un arc de sîrmă, înfășurat într-un arc spiral. Inginerul James și-a dat seama de potențialul invenției sale după ce, din greșeală, arcul a căzut de pe un raft, și, efectiv, a început să se ”plimbe” pe podea.

Jucaria Slinky clasică a intrat pe piață în anii 1950. Costul acesteia era de 1$.  În primele 90 de minute s-au vîndut peste 400 de jucării, iar de atunci s-au vandut, in intrega lume, mai mult de 300 de milioane de exemplare. Inițial, Slinky era din oțel și de culoare gri. 24 de ani mai tîrziu, jucăria era fabricată din plastic la fel de flexibil, în culorile curcubeului.

Posesorii acestor jucării au început să le folosească mai intelligent, astfel în 2006,pe youtube au apărut cîteva filmulețe în care deținătorii de jucării Slinky  se luptau pentru titlul de cea mai puternică jucărie. Unele ”bătălii” pe banda de alergat sau pe scările rulante durează pînă la 3 minute. Filmulețe au strîns peste  500 000 de vizualizări.

De-a lungul vremii, Slinky a căpătat și alte întrebuințări: soldații americani din Vietnam l-au folosit ca antenă pentru comunicații, iar un compozitor a creat o piesă în care un Slinky e folosit ca instrument muzical.

Cine are acum o astfel de jucărie în casă, se poate considera un om fericit, pentru că dezvoltarea tehnologiilor a făcut ca părinții și copii să uite de adevăratele plăceri ale copilăriei. 

Trecutul Prezent: Istoria ochelarilor

Ochelarii nu sunt o invenție la fel de populară ca internetul sau automobilul, însă au schimbat cu siguranță modul în care este privită lumea. În țările dezvoltate peste 50% din locuitori citesc ziarul cu ochelarii pe nas. Să dăm timpul înapoi și să aflăm cum a reușit omenirea să-i aducă în fața ochilor a peste 77 milioane de oameni. 

Istoria începe în sec I, cînd filosoful Seneca ar fi citit toate cărțile din Roma folosind un bol plin cu apă. În aceeași perioadă, discipolul său , îmăratul Nero, privea luptele cu gladiatori printr-un smarald, o piatră prețioasă foarte transparentă.

Inventia primilor ochelari ii este atribuita italianului Salvino D’Armate, in jurul anului 1284. .Aceștia reprezentau două lentile unite prin intermediul unei bucăți de metal. Deși revoluționară, invenția era greu de purtat deoarece cădeau de pe nas. Brațele laterale prin care ochelarii se fixează de urechi sunt inventate mult mai tîrziu.

Istoria ochelarilor nu putea fi completa fara inventia lui Benjamin Franklin. Deranjat de faptul ca trebuia sa schimbe ochelarii cand citea si cand privea la distanta, Franklin a creat în anul 1780 ochelarii bifocali.

La fel ca orice alt accesoriu, ochelarii au trecut și ”testul” modei. De o mare popularitate s-a bucurat monoclul, care a devenit în 1880 un simbol al statutului social. Mai tîrziu, sunt în vogă ochelarii Lorgnette, specifici pentru doamne, și ochelarii Pince-nez, un alt model care stau pe nas. Acestia au fost purtați de fostul președinte al SUA Theodore Roosvelt, dar și pentru Morpheus din trilogia Matrix, acești ochelari erau un accesoriu definitoriu.

Odată cu tehnologia, ochelarii ne permit nu doar să vedem mai bine realitatea. În noul mileniu avem ochelari 3D, ochelari MP3 cu căști incorporate, și mai nou, Google a lansat în 2014 prima pereche de ochelari virtuali, care, efectiv ne teleportează în lumi fantastice. 

Trecutul Prezent: Istoria furculiței

Furculița este un tacîm care nu poate lipsi de pe nici o masă.  Un lucru atît de mărunt, dar care oferă o comoditate extraordinară. Astăzi, în funcție de meniu, un set standard de tacîmuri poate conține cinci furculițe: furculița pentru carne, pentru pește, pentru salată, furculița pentru desert și cea pentru fructe de mare.

 Problema cu care se confruntă oamenii secolului XXI este să folosească furculița corectă pentru un anume fel de mîncare, și pe ce parte a farfuriei trebuie să o țină. (pe ce loc trebuie să stea) Însă nu pentru asta au fost ele inventate, ci pentru a ușura și de a da un plus de eleganță mîncatului.

Paradoxal sau nu, furculița a fost inventată de chinezi acum 6000 de ani, cei care au și abandonat-o ulterior în favoarea bețișoarelor. Inițial, furculița avea două despărțituri. Aceasta ajuta la prepararea mîncării și la tăierea cărnii din farfurie.

Treptat, furculița a migrat din bucătărie pe masă, iar folosirea acesteia în timpul mîncatului nu  a fost o chestiune de practică ci una de etică burgheză. Atunci furculița și-a adoptat adevărata menire de tacîm elegant.

 Totuși, a fost nevoie de încă vreo cinci secole ca lumea sa ajungă să o folosească în mod curent. Acest proces nu a trecut fără ridiculizări. Pe marginea acestui subiect s-a expus și Biserica Catolică care s-a revoltat, considerînd o blasfemie să foloseşti un instrument de metal când Dumnezeu ţi-a oferit propria mână. În Thailanda, încă mai este considerat scandalos să-ţi duci mîncarea în gură cu furculiţa, ea fiind folosită doar pentru a-ţi pune mîncare pe lingură.

Pe la jumătatea secolului XVIII, în timp ce englezii și francezii se adaptau cu noua invenție diabolică, germanii se prindeau de utilitatea și importanța acestui obiect, dezvoltîndu-l. Astfel, ei au inventat furculița cu 4 dinți, care a devenit pe parcursul secolului XIX un lucru la fel de obișnuit precum este astăzi. 

Recenzie de carte: ”Viața pe un peron”, Octavian Paler

Ideile din cartea ”Viața pe un peron” sunt ideile nu a unui ”om de geniu” ci ale unui om simplu. Un om care încă din liceu s-a făcut remarcat, mai ales la obiectele filozofie , latină , elină, fiind declarat ”Promovat cu laudă”. Activitățile sale de pînă la 1985 erau în cadrul statului comunist puternic politizate , fiind ulterior persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa Partidului Comunist și a lui Nicolae Ceaușescu. Până la un punct, viaţa sa nu diferă de viaţa celor din generaţia căreia îi aparţine. În 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Este vorba despre Octavian Paler Ar fi avut acum 89 de ani, dacă nu s-ar fi stins din viață la vîrsta de 80 de ani. Acolo e o viață pe un (alt) peron.
Jurnalistul român Șerban Cionof a precizat în unula din anchetele sale jurnalistice: ” Când rostim numele lui Paler, gândul se duce la domnul acela de o rară distincţie, pe al cărui chip se citea o adâncă tristeţe..... Mai târziu, am înţeles pricina tristeţii şi sensul vorbelor sale: "Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns." ”.

Moldova și investitorii străini

Bună întrebare.... te pune pe gînduri....

Deșeurile solide vor fi colectate separat în Ialoveni

Pentru a avea un oraș mai curat, locuitorii orașului Ialoveni vor recicla deșeurile. Asta după ce Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională a donat orașului Ialoveni 100 de containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor solide.

 Sursa foto: facebook.com

Cînd viața bate filmul

Mesajul unuia dintre cei pe care moartea l-a ocolit pe 30octombrie:

”Tina a murit aseară, în incendiul din clubul ăla nenorocit. Prietenul ei, cu care a fost la concert, n-a pățit nimic. Deși nu o mai văzusem de mai bine de 7 ani, am luat întâmplarea foarte personal, pentru că am fost îndrăgostit de Tina. E drept că nu pentru mult timp, dar, odată ce-ai iubit pe cineva fie și un pic, o faci pentru toată viața. Așa că atunci când am aflat, acum câteva ore, am înjurat printre dinți providența, după care m-am îmbătat și am plâns, de tristețe și parcă chiar mai mult de neputință.

Zile de doliu

M-am abținut cu greu să comentez evenimentul tragic de ieri, cu toate că facebook-ul era plin de comentarii și știri, iar pauzele de publicitate de la tv erau invadate de informații de ultimă oră despre incendiul din clubul Colectiv din București. Fără îndoială este un moment cumplit din istoria Bucureștiului. Și nu poate să te lase indiferent. 28 de morți și peste 180 de răniți. Catastrofal. Nu știu cine e de vină, și nici nu vreau să judec pe nimeni. Dumnezeu să judece.

 Mă gîndeam la părinții ai căror copii ai mers să asculte niște muzică într-un club și nu s-au mai întors.

Mă gîndeam la prietenii victimelor care după minute în șir în care sunau și nu le răspundea nimeni, sperau din răsputeri să vadă ”seen” la mesajul trimis pe facebook.

 Mă gîndeam la cei care au scăpat nevătămați din acel incendiu cum se uită la prietenii lor cum sunt băgați în pungi de plastic de către cei cu veste fosforescente.

Pantofii de azi și de ieri

Pantofii cu toc sunt considerați unul dintre cele mai alegante accesorii la care poate apela o femeie. Chiar dacă nu de puține ori se plîng de dificultatea de a le purta, femeilor le sclipesc ochii cînd văd o pereche de pantofi în vitrina unui magazin. Tocurile se asociază strict cu femeile, însă istoria ne arată că lucrurile nu au stat tot timpul așa. Asta deoarece primii purtători de pantofi cu toc a fost bărbații.

 Undeva prin secolul IX, războinicii persani au conceput un model de pantof cu toc pentru echitație, în scopul de a împiedica alunecarea piciorului călăreţului în scara de şa. Când soldatul se ridica în picioare pe scară, tocul îl ajuta să își mențină postura astfel încât să poată să tragă cu arcul mai eficient. 

6 secole mai tîrziu, Europa fusese curpinsă de un val de interes privind toate lucrurile de origine persană, așa că pantofii în stil persan au fost adoptați cu mult entuziasm de aristocrația occidentală. Încălțările au devenit un simbol al statutului social. Unul dintre cei mai pasionați colecționari de pantofi a fost regele Louis XIV al Franței. Cu o înălțime de numai 1,60 m, regele și-a ajustat statura cu încă 10 cm cu ajutorul pantofilor cu toc, adesea decorați cu scene din bătălii importante.  Tocul și talpa erau întotdeauna roșii.

Peleș-castelul de poveste al României

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante monumente de cultură și centre muzeografice din România. Aflîndu-mă prin împrejurimimile Sinaiei, nu am putut să nu am în itinerariu și acest obiectiv istoric. Tocmai de aceea, vă invit să facem o călătorie în timp și să descălecăm tocmai în secolul XIX. 

De printre copacii galben-verzui se ivește silueta elegantă a castelului de basm al României,  care pare o bijuterie în sine. Este exact genul de palat pe care și-l închipuie orice copil la auzul unei povești cu regi și regine. Curtea castelului, cu fantana in mijlocul curtii, in cel mai curat stil renascentistne surprinde plăcut. Curtea are un decor vesel, din plante si flori.

Fără griji azi

About happiness

Despre muzică. Bună și nu prea...

Carla's Dreams și Adrian Ursu au scos cîte o piesă. Ambii în aceiași zi, pe 19 octombrie. Acuma, chestia e un pic cam.... nu știu cum să-i zic. Rog din start fanii lui Adrian Ursu să nu se supere tare pe mine , iar dacă se găsesc dintre aceștia și printre prietenii sau cunoscuții mei, să nu o ia în nume de rău. Zic și eu ce am pe suflet, că doar de asta am blog,nu!)) Așa, cu asta ne-am lămurit.
Piesa lui CSD, v-am spus în altă postare ce cred despre ea. Dar o mai pun  o dată, și dacă trebuie, o să o mai pun de cîte ori va fi nevoie. Și ca să nu fie discriminare (totală) vă pun mai jos și piesa lui Adrian Ursu. Acuma hai la ascultat și apoi mai vorbim.

Welcome back, CSD!

Carla's Dreams a revenit! Și cu ce a revenit încă! Maică Sfîntă! Cu o superbăciune de piesă! L-aș pupa acuma dacă l-aș vedea în față, zău!
Și cînd mă gîndesc la cum a început-o EL, și la ce ajuns acuma...! Și nu e neapărat ceva de rău, cu toate că nici primele piese nu au fost rele, din contra, au fost imnurile adolescenței mele (nu e un lucru cu care mă pot mîndri, dar asta e!).
Acuma cîntă de parcă ar fi celmai romantic bărbat din Republica Moldova, și nu  cel care cînta cu vreo cîțiva ani în urmă Dăti.... ))
 Acuma cîntă:
Te rog să nu-mi mai spui că o să pleci spre marea albastră
Și că fereastra ta este mai decît un drum spre cer...
Te rog să nu-mi mai spui că amurit iubirea noastră
Și că de astăzi n-o să te mai simt în picături de ploi!

Da ce să vă mai zic eu cînd puteți să ascultați. Poftim, chiar vă rog! Mie mi-a făcut seara mai frumoasă. Sper că efectul va fi același și la voi!

Sezonul răcelilor declarat deschis

Chiar vorbeam zilele trecute cu o prietenă și îi spuneam că mă mir cum de nu am răcit pînă acum. Ei și cum se întîmplă în cele mai dese cazuri, nu zi hop pîn n-ai sărit.
Voila! am prins o răceală cum nu se putea mai frumoasă. Am 3 zile deja de cînd particip la Concursul Național de Curs Nasul și cred că voi ajunge în finală! Ca să fiu mai explicită, nu pot să vorbesc 30 de secunde la telefon fără ca să îmi suflu nasul de vreo 3 ori. Hai nu vă încrețiți, vă rog, și nu mai fu-fuiți atîta, că și voi știți cum e, sunt sigură. Am încercat 3 spray-uri nazale, și....nimic. Nimic! La naiba!

Sinceritate

Bancul zilei:

Un tip vine la un interviu de angajare.
Angajatorul: Care este cel mai mare defect al dumnevoastră?
Angajatul: Sinceritatea.
Angajatorul: Dar eu nu cred că sinceritatea este un defect...
Angajatul: Mă doare-n cur de ce crezi tu!

Ai noștri!

Oamenii ca el mă fac să fiu mîndră că m-am născut și am crescut anume aici. Oamenii ca el mă fac să iubesc țara asta cu toată ființa mea. Oamenii ca el mă fac să am încă un strop de spreanță că, poate-poate vom ajunge pe o cale dreaptă. Oamenii ca el fac Moldova frumoasă.
Oamenii ca el SUNT MOLDOVA!
Să îl știe toți! El e Andrei Ioniță. Mîndriți-vă cu el! Bravo, Andrei!

Show pentru proști

Nu știu cum voi, dar eu nu mai înțeleg nimic din ce se întîmplă în țara asta. Evenimentele de ieri mi-au tulburat logica și intuiția și tot. Nu mai înțeleg care și cu cine și cine împotriva cui...

Am asistat  la un show de zile mari. Doar că popcornul nu s-a mai dus pe gît. Filat a fost închis pentru luare de mită, și culmea, cel care a dat mită este Shor. Din cîte știu eu, acest gen de infracțiune presupune implicarea a 2 subiecți, ambii avînd același grad de vinovăție. De ce a fost tras la răspundere doar Filat? Pentru că el este jertfa de data aceasta? De ce nu a fost tras la răspundere și Shor? De ce nu a fost întrebat măcar de unde el a luat cei 250 milioane de euro pe care le-a dat mită? Poate că el a furat miliardul. Si în loc să fie arestat, acestuia i s-a dat și o primărie. De ce Usatîi nu a fost tras la răspundere? Și mai ales de ce a fost lăsat să vină înapoi și să se bată cu pumnul în piept, asta după ce a plecat cu coada între vine înainte de alegerile parlamentare?

Dar, înainte de a fi închis, Filat a ținut un discurs. Cel mai bun discurs al său din toată istoria sa de politician. Păcat că aceste declarații vin abia acum, cînd a fost pus la zid. Dacă nu ar fi fost așa,poate că tăcea în continuare. De ce trebuie să ajungem în așa situații ca să arătăm cu degeteul către cei vinoveți?

Un alt lucru amuzant a fost și reacția lui Plahotniuc. Acesta a ieșit din încurcătură cu renumitele sale autosuspendări din funcții. Printr-o postare pe facebook, domnul în cauză anunță că ”avînd în vedere necesitatea ca ancheta în cazul BEM să fie înafara oricăror suspiciuni legate de eventuale  influențe externe instituțiilor de drept, dar avînd în vedere și acuzațiile care i se aduc” se suspendă din funcția de primvicepreședinte al Partidului Democrat din Moldova. De rîsul rîsului. Așa se iese din politică, domnule Plahotniuc? Dacă vreți să ieșiți din politică urmați, vă rog, exemplul lui Filat. Nu fugiți din funcții de fiecare dată cînd vă ia foc paiele de sub fund. Și-apoi, să fie Plahotniuc chiar și pe Jupiter, că tot el va fi cel atotputernic peste Moldova.

Cert e că un singur lucru am înțeles: fiecare are un rol de jucat pe scena politicului moldovenesc.

La Mulți Ani, Chișinău!

Întotdeauna căutăm să găsim și să vedem partea proastă, partea goală a paharului. Și nu zic, asta o fac și eu uneori. Astăzi, vreau să văd doar ce e bun. Doar ce e frumos.
De 2 ani , zilnic,bat aceleași străzi ale Chișinăului. Mersul pe străzile Chișinăului a devenit ceva aproape mașinal, fără să observ frumusețile orașului.
Ne mirăm cînd auzim turiștii ce vizitează capitala noastră că Chișinău este un oraș frumos. Credem că sunt doar politicoși cu noi, cei de aici, și chiar uneori îi credem superficiali. Dar nu e așa. Chișinău este un oraș frumos! Am uitat să mai vedem frumusețea lui de cînd rutina zilnică ne fură toată atenția. Sau de cînd telefoanele noastre de ultimă generație din buzunar bîzîie întruna și ne ademenesc a ne uita în ele, în loc să ne uităm în jur. Și nu e de ajuns doar să te uiți. Trebuie să privești. Să pătrunzi. Să percepi.
Pentru că, pînă la urmă, Chișinăul îl facem noi! Noi îl facem mai urît sau mai frumos. Mai murdar sau mai curat. Mai văzut sau mai ascuns.
La Mulți Ani, Chișinău! Și iartă-ne...

Experiențe

Săptămîna trecută am participat la un training, alături de încă 19 colegi de-ai mei de la facultate. A fost o perioadă deosebită din viața mea,datorită faptului că toată această nebunie pe care o numim noi deprinderea practicilor jurnalistice a avut loc tocmai în Bușteni, dincolo de Prut. Un loc extrem de frumos (lucru despre care, fiți siguri, voi reveni cu detalii și poze superbe).

Teorie mare nu am avut, însă, din practica celor ce ne-au stat în față drept instructori, am învățat cîteva lucruri. Unele mi le atribui, altele nu, și nu neg faptul că poate, cîndva, viața mă va impune să le accept.  

Dintre toate discursurile trainerilor unul a fost mai... pipărat. Marian Petcu, profesor la Facultatea de Jurnalism , Universitatea București, ne-a luat  de umeri, nea ridicat în sus, ne-a zguduit de vreo cîteva ori și ne-a lăsat să ne prăbușim. Unii în genunchi, alții în picioare, iar alții au căzut atît  de puternic încît s-au făcut una cu pămîntul. Discursul său a început, printre altele, cu o adresare bruscă și puțin agresivă: ”Oameni buni, treziți-vă la realitate! Pe ce lume trăiți !?”.  Această reacție a venit ori din

Autumn mood

Știe cineva unde se vinde o astfel de haină? Tare aș vrea să o am!

Mi-e strașnic să mă uit pe geam, nu că să mai ies afară! E un miros ciudat. Un miros de toamnă. De ud. De frig.  Un miros de Urît!
Nu îmi place toamna. Iar cei cărora le place îi consider ciudați.
Scriam ca proștii la fiecare început de an școlar cîte o compunere despre cît de frumoasă și magnifică e toamna. Frumoasă și magnifică pe naiba! Ce poate fi frumos atunci cînd plouă al dracului de mult? Ce poate fi magnific atunci cînd frunzele căzute pe jos și ude se fac ca terciul cu mucegai? Ce trebuie să îți placă atunci cînd ți-e frig pînă și sub buza aia de sus?

Prima postare pe blog

Tadaaaam!

Hop și eu aici. Un blog! Un ditamai (pentru mine, cel puțin) BLOG!

Dar hai s-o luăm cu încetișorul. Fără prea mult extaz.

De ce, cum și pentru ce? Mai simplu nici că se poate: